Toate definitiile

CERCULÉȚ, cerculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui cerc; cercușor. 2. (Mai ales la pl.). Fiecare dintre cutele (înguste, cusute) care se fac ca garnituri la rochii, la bluze etc.; cercurel. – Cerc + suf. -uleț.

CERCULÉŢ s. cercuşor.

CERCULÉȚ, cerculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui cerc. 2. (La pl.). Cute mici și dese care se fac ca garnitură la rochii, la bluze etc.

cerculéț s. n., pl. cerculéțe