Toate definitiile
CERNÚT1 s. n. Cernere. – V. cerne.
CERNÚT2, -Ă, cernuți, -te, adj. (Despre făină, mălai etc.) Care a fost trecut prin sită sau prin ciur. – V. cerne.
CERNÚT adj. (pop.) ciuruit. (Făină ~.)
CERNÚT1 s. n. Cernere. – V. cerne.
CERNÚT2, -Ă, cernuți, -te, adj. (Despre făină, mălai etc.) Care a fost trecut prin sită sau prin ciur. – V. cerne.
cern, -ut, a cérne v. tr. (lat. cérnere, cretum; it. cérnere, sp. cerner, V. cert, cĭur, con-, de- și dis-cern, con-cert, dis- și se-cret, crimă, criză, critic). Trec făina pin [!] sită saŭ pin cĭur ca s´o separ de gunoaĭe. Fig. Examinez minuțios, nu las să treacă tot: a cerne eleviĭ uneĭ clase. V. intr. Cerne, ploŭă mărunt (ca toamna). V. strecor.
cernút n., pl. urĭ. Acțiunea de a cerne adese-orĭ.
cernút s. n.