Toate definitiile

CETĂȚÚIE, cetățui, s. f. Diminutiv al lui cetate; fortăreață; întăritură naturală. [Pr.: -țu-ie] – Cetate + suf. -uie.

CETĂŢÚIE s. (IST., MIL.) citadelă. (O ~ pe vârful dealului.)

CETĂȚÚIE, cetățui, s. f. Diminutiv al lui cetate; fortăreață; întăritură naturală.

cetățúĭe f., pl. uĭ. Cetate mică. Fort. Castel.

cetățúie s. f., art. cetățúia, g.-d. art. cetățúii; pl. cetățúi