Toate definitiile

CHINUITÓR, -OÁRE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește. [Pr.: -nu-i-] – Chinui + suf. -tor.

CHINUITÓR adj. 1. rebel, supărător, (înv. şi pop.) necăjos. (O tuse ~oare.) 2. intens, puternic, stră-pungător, violent, viu, (fig.) ascuţit, sfredelitor. (Durere ~oare.) 3. v. obsedant.

CHINUITÓR, -OÁRE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește. – Din chinui + suf. -(i)tor.

chinuitór, -oáre adj. Care chinuĭește. Penibil.

chinuitór (-nu-i-) adj. m., pl. chinuitóri; f. sg. și pl. chinuitoáre