Toate definitiile

CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot.

CHIOTÍ vb. v. chiui.

chiotésc v. intr. (d. chiot). Rar. Chĭuĭ de bucurie.

chiotí (a ~) (pop.) (chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 să chioteáscă