Toate definitiile

CHIOȘC, chioșcuri, s. n. 1. Construcție ușoară (și mobilă) pe străzi, în parcuri, în gări, unde se vând ziare, reviste, țigări, răcoritoare etc. 2. Construcție ușoară (de lemn) așezată în grădini particulare sau publice (ca adăpost la umbră, pentru odihnă etc.). – Din tc. köșk.

CHIOŞC s. 1. v. pavilion. 2. gheretă, tonetă. (Un ~ de răcoritoare.)

chióșc (chióșcuri), s. n. – Construcție ușoară pe străzi unde se vînd ziare, reviste etc. – Mr. chioșcu. Tc. köșk (Șeineanu, II, 115; Lokotsch 732; Ronzevalle 151; cf. ngr. ϰιόσϰι, alb., bg. kiošk. – Der. chioșcar, s. m. (vînzător de ziare în chioșc).

chĭoșc n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] köšk, pop. kĭošk, de unde și fr. kiosque). Pavilion în gen oriental făcut într´o grădină ca să te adăposteștĭ saŭ pe stradă p. vînzarea ziarelor ș. a.

chioșc s. n., pl. chióșcuri