Toate definitiile

CHIVÚȚĂ, chivuțe, s. f. (Reg.) Femeie (de obicei țigancă) care se îndeletnicește cu spoitul caselor cu bidineaua. – Din n. pr. Chivuța.

CHIVÚŢĂ s. v. spoitoreasă.

chivúță f., pl. e (din Paraschivuța, Paraschiva). Munt. Femeĭe (de obiceĭ Țigancă) tocmită cu ziŭa ca să curățe casa, să văruĭască ș. a.

chivúță (fam.) s. f., g.-d. art. chivúței; pl. chivúțe