Toate definitiile

CHITCĂÍT, -Ă, chitcăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) Mocăit, ticăit. – Et. nec.

CHITCĂÍT adj. v. mocăit, mocoşit, moşmon-dit, ticăit.

chitcăít, chitcăítă adj. (reg.) 1. chitit, socotit, circumspect, minuțios. 2. sâcăitor, plictisitor; capricios, belaliu. 3. adormit, mocăit, ticăit.

chitcăít (reg.) adj. m., pl. chitcăíți; f. chitcăítă, pl. chitcăíte

CHIȚCĂÍT s. n. v. chițăit.

CHIȚCĂÍT, chițcăituri, s. n. Chițăit. ♦ Fig. Țârâit, chirăit. Chițcăitul cristeilor. – V. chițcăi.