Toate definitiile

CIANÚRĂ, cianuri, s. f. Sare a acidului cianhidric. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanure.

CIANÚRĂ s. (CHIM.) (rar) prusiat.

CIANÚRĂ s.f. Sare a acidului cianhidric. [Pron. ci-a-. / < fr. cyanure].

CIANÚRĂ s. f. sare sau ester al acidului cianhidric. (< fr. cyanure)

*cianúră f., pl. ĭ. Chim. Combinațiune de cianogen cu un corp simplu.

cianúră (ci-a-) s. f., g.-d. art. cianúrii; pl. cianúri

CIANURÁ, cianurez, vb. I. Tranz. A supune minereurile operației de cianurare. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanurer.

CIANURÁ vb. I. tr. A efectua operația de cianurare. [< fr. cyanurer].

CIANURÁ vb. tr. a efectua cianurare. (< fr. cyanurer)