Toate definitiile

CICLÓN s. (MET.) taifun, uragan. (~ul bate mai ales în regiunile tropicale.)

CICLÓN s.n. 1. Vânt puternic, cu furtună și vârtejuri, care bântuie în special în regiunile tropicale. 2. Aparat pentru separarea prafului din gaze cu ajutorul forței centrifuge. 3. Substanță toxică pe bază de acid cianuric, folosită pentru combaterea dăunătorilor în încăperi închise. [Pl. -oane, (s.m.) -ni. / < fr. cyclone, germ. Zyklon, cf. gr. kyklos – cerc].

ciclón (ci-clon) s. n., pl. cicloáne

CICLÓN, cicloane, s. n. 1. Vânt puternic cu deplasarea aerului în spirală, însoțit de ploi torențiale și de descărcări electrice, specifice regiunilor tropicale; uragan, taifun. ♦ Regiune a sistemului baric în care presiunea scade de la periferie spre centru, iar masele de aer au o mișcare convergentă. 2. Aparat pentru separarea particulelor materiale dintr-un gaz cu ajutorul forței centrifuge. – Din fr. cyclone.

CICLÓN s. (MET.) taifun, uragan. (~ul bate mai ales în regiunile tropicale.)

CICLÓN s.n. 1. Vânt puternic, cu furtună și vârtejuri, care bântuie în special în regiunile tropicale. 2. Aparat pentru separarea prafului din gaze cu ajutorul forței centrifuge. 3. Substanță toxică pe bază de acid cianuric, folosită pentru combaterea dăunătorilor în încăperi închise. [Pl. -oane, (s.m.) -ni. / < fr. cyclone, germ. Zyklon, cf. gr. kyklos – cerc].

CICLÓN s. n. 1. regiune în care presiunea atmosferică scade de la periferie spre centru și masele de aer au mișcare convergentă, producând vânt puternic, cu vârtejuri sau zăpezi, în regiunile tropicale. ◊ vânt foarte violent, uragan. 2. aparat pentru separarea particulelor materiale (semințe, pleavă, praf) din aer cu ajutorul forței centrifuge. 3. substanță toxică pe bază de acid cianuric, pentru combaterea dăunătorilor în încăperi închise. (< fr. cyclone)

*ciclón n., pl. oane (fr. cyclone, d. engl. cyclone, care e vgr. kyklôn, part. prezent d. kyklûn, a aduna în cerc). Uragan cu vîrtejurĭ care se iscă în Antile și străbate Atlanticu întreg. V. tifon 2.