Toate definitiile

CIMÓTIE, cimotii s. f. (Reg.) Rudă, neam. – Din magh. csemete, csimota.

CIMÓTIE s. v. neam, rubedenie, rudă, rudenie.

cimótie (-íi), s. f. – 1. Ramură, creangă. – 2. Rudă, neam. – Var. cemetie. Mag. csimota, csemete (Cihac, III, 490).

cimótie f. (ung. csimota, csemete, csomota, rămurică, d. csoma, vlăstar). Nord. Rudă, neam: a fi cimotie cu cineva. – În Ml. cemétie: toată cemetia, tot neamu, toată pojijia.

cimótie (-ti-e) (reg.) s. f., art. cimótia (-ti-a), g.-d. art. cimótiei; pl. cimótii, art. cimótiile (-ti-i-)