Toate definitiile

CINSTÍT, -Ă, cinstiți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este de bună-credință; onest, corect; care nu înșală. 2. Virtuos, fidel, cast. 3. (Înv.) Vrednic de respect; stimat, onorat. – V. cinsti.

CINSTÍT adj. 1. corect, incoruptibil, integru, leal, necoruptibil, onest, (livr.) prob, (înv.) neademe-nit, nemitarnic, (fig.) curat, nepătat. (Funcţionar ~; comportare ~.) 2. v. sincer. 3. v. fidel. 4. v. ono-rabil.

CINSTÍT adj. v. adorat, divinizat, idolatrizat, venerat.

Cinstit ≠ depravat, josnic, necinstit

cinstít, -ă adj. Onest. Onorabil. Onorat: cinstite părinte! Adv. Cu cinste: avere dobîndită cinstit.