Toate definitiile

CIOMP s. v. buştean, butuc, buturugă, ciot.

cĭomp, V. cĭump.

cĭump m., ca colțĭ, țepĭ, butucĭ, și n., pl. urĭ, ca colțurĭ, trunchĭurĭ (var. din cĭung. V. pocĭump). Ceĭa ce rămîne în pămînt dintr´un copac tăat orĭ pe trunchĭ dintr´o ramură tăĭată orĭ pe corp dintr´un picĭor saŭ o mînă tăĭată: cĭumpiĭ de la șoldurĭ (CL. 1920, 524). – Și cĭomp (Munt.): cĭompu de fustă (VR. 1928, 3, 360). V. cĭolpan.

ciomp (ciot, cotor, cămașă) (înv., pop.) s. n., pl. ciómpuri