Toate definitiile

CIOPÓR, ciopoare, s. n. 1. Grup de animale de același fel (și de aceeași vârstă). V. cârd, cireadă, turmă. 2. Grup, ceată, mulțime de oameni. – Din magh. csoport.

CIOPÓR s. cârd. (Un ~ de oi.)

CIOPÓR s. v. bandă, buluc, ceată, cireadă, cârd, droaie, gloată, grămadă, grup, mulţime, pâlc, stol, turmă.

ciopór (ciopoáre), s. n. – 1. Turmă, cireadă. – 2. În cadrul unei stîne, grup de animale de același fel (de obicei fiecare turmă conține trei ciopoare: oi cu miei, oi sterpe și berbeci de prăsilă). – 3. Mulțime. Mag. csoport (Miklosich, Fremdw., 82; Cihac, II, 491; Drăganu, Dacor., IV, 754; Pușcariu, Lr., 105); cf. sb., cr., bg. čopor.

cĭopór n., pl. oare (ung. csopor și csoport, de unde și sîrb. čopor, id.). Vest. Turmă pînă la o mie de oĭ saŭ și maĭ mică orĭ chear [!] „boteĭ” saŭ „cîrd”. Adv. Grămadă, buluc, cĭotcă: cîțĭva țăranĭ se adunară cĭopor într´un colț (Rebr. 139). – Rar și cipor și cĭoport, pl. oarte. V. tîrlă 1.

ciopór s. n., pl. ciopoáre