Toate definitiile

CIORBALÁC s. v. polonic.

ciorbalấc, ciorbalấcuri, s.n. (înv.) lingură mare de scos ciorbă.

cĭorbalî́c n., pl. e (turc. čorbalyk, de cĭorbă, de unde și sîrb. čorbalok, castron de cĭorbă). Munt. Rar. Mold. Polonic, linguroĭ, chepcea, cáuc, lingura cu care se scoate cĭorba din oală saŭ din castron. Zemurcă, zeamă lungă. – În nord -lic și -lîc, polonic.

linguróĭ n., pl. oaĭe. Lingură mare de scos cĭorba din oală orĭ din castron (în sud și cĭorbalîc, în nord și polonic).