Toate definitiile

CIUFULÍ, ciufulesc, vb. IV. Tranz. A zbârli părul sau barba cuiva. ♦ A trage de păr pe cineva; p. ext. a bate pe cineva (trăgându-l de păr.). – Din ciuf.

CIUFULÍ vb. 1. a (se) zbârli, (pop. şi fam.) a (se) burzului, a (se) zborşi, (Ban., prin Transilv. şi Olt.) a (se) sperli. (I s-a ~ părul.) 2. a (se) părui. (S-au ~ bine.)

CIUFULÍ vb. v. batjocori, ridiculiza, zefle-misi.

cĭufulésc v. tr. (ung. csúfúlni, a se urîți, d. csúf, urît; csúfolni, a lua în rîs. V. cĭuf 3). Zbîrlesc, stric peptănătura. Fam. Trag de păr, tîrnîĭ. V. refl. Te-aĭ cĭufulit, ți s´a cĭufulit păru.

ciufulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciufulésc, imperf. 3 sg. ciufuleá; conj. prez. 3 să ciufuleáscă