![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileCIUPÁG s. v. scurteicuţă. ciupág, ciupáge, s.n. (reg.) 1. partea iei de la brâu în sus, care are cusături deosebite. 2. bucată de pânză cât o batistă primită de un copil care duce crucea sau sfeșnicul la înmormântare. 3. ie. 4. partea rochiei care îmbracă pieptul și spatele; pieptar, corsaj, mânecar. 5. gulerul cămășii cu flori, al iei. 6. broderie pe pieptul iei. ciupág (ciupáge), s. n. – 1. Pieptar, vestă. – 2. Ie, bluză tipică din pînză de in, brodată. – 3. Guler de cămașă, guler întors. Sl. čĭpagŭ „buzunar la piept” (Cihac, II, 59; Conev 83), cf. bg. čepak „piept de cămașă”, sb. čpag „buzunar”; totuși cuvîntul este obscur în sl. (Berneker 169). Este puțin probabilă der. propusă de Diculescu, Elementele, 471, din gr. *ϰύπαξ în loc de ϰυπάς. CIUPÁG s. n. (Reg.) Pieptul iei cusut cu flori. – Slav (v. sl. čipagŭ). cĭupág n., pl. e saŭ urĭ (vsl. čipagŭ, pĭeptar; sîrb. čpag, buzunar. V. spangă). Vest. Polcă, surtuc femeĭesc făcut din stofă supțire [!]. Pĭeptu cămășiĭ, partea de la brîŭ la umerĭ. V. stan 2. |