Toate definitiile
CIURLÁN, ciurlani, s. m. Plantă cu tulpina foarte ramificată, cu frunze alterne, lungi, subțiri și terminate cu un spin, specifică regiunilor de stepă (Salsola ruthenica). – Et. nec.
CIURLÁN s. (BOT.; Salsola kali) salcicorn, săricică, (rar) salsolă, (reg.) burcum, ciulin, curai, fugaci, parpalac, pochitnic, rostogol, sărigea, tartan, tărfălog, tăvălug, târtan, vălătuc, vătălan, iarba-porcului, iarbă-sărată.
cĭurlán m. (cp. cu cĭurlez și cu sîrb. čuriti, a fuma). Munt. Mold. O plantă ghimpoasă care, după ce se usucă, se desprinde și se rostogolește de vînt. Țăraniĭ o fac grămezĭ și o ard în loc de lemn. Se zice că uniĭ o fumează în lulea. – Se numește și corlan (Bas. nord), tîrtan și vălătuc. La Panțu tîrtan, o plantă cruciferă (crampe tatarica). Asta să fie? [!]