Toate definitiile

CIÚTĂ, ciute, s. f. Femela cerbului; cerboaică. ♦ Epitet dat unei fete sau femei tinere suple, cu mișcări vioaie și pline de eleganță. – Cf. alb. shutë.

CIÚTĂ s. (ZOOL.) cerboaică. (~ e femela cerbului.)

CIÚTĂ s. v. bestie, dihanie, fiară, jivină, lighioană, sălbăticiune.

FLOAREA-CIÚTEI s. v. găinuşă.

IARBA-CIÚTEI s. v. limba-cerbului, năvalnic, rujă, urechelniţă.

PĂRUL-CIÚTEI s. v. verigar.

!iárba-ciútei (plantă) s. f. art., g.-d. art. iérbii-ciútei

cĭútă f., pl. e (d. cĭut). Cerboaĭcă.

ciútă s. f., g.-d. art. ciútei; pl. ciúte