Toate definitiile

CLEISTOGAMÍE, cleistogamii, s. f. (Bot.) Autopolenizare. [Pr.: cle-is-] – Din fr. cléistogamie.

CLEISTOGAMÍE s. v. autopolenizare.

CLEISTOGAMÍE s.f. Mod de polenizare în care florile se polenizează cu propriul lor polen, fără să se mai deschidă. [Pron. cle-is-, gen. -iei. / < fr. cléistogamie, cf. gr. kleistos – închis, gamos – căsătorie].

CLEISTOGAMÍE s. f. autopolenizare. (< fr. cléistogamie)

cleistogamíe (cle-is-) s. f., g.-d. cleistogamíi, art. cleistogamíei