Toate definitiile

CLEMÉNT, -Ă, clemenți, -te, adj. (Livr.) Indulgent, iertător, îndurător; blând, bun. – Din fr. clément, lat. clemens, -ntis.

CLEMÉNT adj. v. iertător, indulgent, îndu-rător, îngăduitor, milostiv.

Clement ≠ feroce

CLEMÉNT, -Ă adj. (Rar) Iertător, indulgent, îndurător, milos, bun, blând. [< lat. clemens, cf. fr. clément, it. clemente].

clemént (cleméntă), adj. – Indulgent. Lat. clemens, fr. clément. – Der. clemență, s. f.; inclement, adj.

CLEMÉNT, -Ă adj. iertător, indulgent, îndurător, milos, bun. (< fr. clément, lat. clemens)

*clemént, -ă adj. (lat. clémens, -éntis). Îndurător, ĭertator [!].

clemént adj. m., pl. cleménți; f. cleméntă, pl. cleménte