Toate definitiile

CLEMÉNȚĂ, clemențe, s. f. (Livr.) Indulgență, iertare, îndurare; bunătate (a unui superior față de inferiorii săi). – Din lat. clementia, fr. clémence.

CLEMÉNŢĂ s. v. iertare, indulgenţă, îndu-rare, îngăduinţă, milostivire.

CLEMÉNȚĂ s.f. (Rar) Iertare, indulgență, îndurare, milă, bunătate, blândețe. [Cf. lat. clementia, it. clemenza].

CLEMÉNȚĂ s. f. iertare, indulgență, îndurare, milă, bunătate. (< fr. clémence, lat. clementia)

*cleménță f., pl. e (lat. clementia). Îndurare, calitatea de a fi ĭertător.

cleménță s. f., g.-d. art. cleménței; pl. cleménțe