Toate definitiile

CLEVETÍ, clevetesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A calomnia, a ponegri, a bârfi, a defăima. – Din sl. klevetati.

CLEVETÍ vb. v. calomnia.

clevetésc v. tr. (vsl. sîrb. klevetati. V. clefetesc). Bîrfesc, calomniez, defaĭm.

clevetí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clevetésc, imperf. 3 sg. cleveteá; conj. prez. 3 să cleveteáscă