Toate definitiile

CLÉVETĂ, clevete, s. f. (Înv.) Clevetire, calomnie – Din sl. kleveta.

CLEVÉTĂ s. v. bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, cle-vetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, şoaptă.

clévetă (clévete), s. f. – Clevetire, calomnie. Sl. kleveta (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 288; Cihac, II, 62; Conev 101); cf. bg. kleveta. – Der. cleveti, vb. (a bîrfi, a calomnia, a denigra, a detracta), care poate să fie și reprezentant al sl. klevetati, bg. klevetjă; clevetitor, adj. (bîrfitor, calomniator); cleveteală, s. f. (clevetire); clevetnic, adj. (calomniator), din sl. klevetĭnikŭ, înv.

clévetă f., pl. e (vsl. kleveta). Vechĭ. Calomnie, bîrfire.

clévetă (înv.) s. f., g.-d. art. clévetei; pl. clévete