Toate definitiile
CLIC interj. Cuvânt care imită un zgomot sec, scurt. – Onomatopee. Cf. fr. clic.
CLIC s. v. chicot, chicoteală, chicotire, chicotit, terci.
clic2 s.n. sg. (reg.) mămăligă sau pâine rea, neamestecată bine sau necoaptă, cleioasă și lipicioasă; clisă, clei, letin, terci.
clic (clícuri), s. n. – (Înv.) Bucurie, plăcere; manifestare zgomotoasă de satisfacție. Sl. klikŭ „strigăt” (Miklosich, Lexicon, 288; Cihac, II, 62); cf. bg. klik. Supraviețuiește în Banat și Olt. – Der. clicui, vb. (a striga de bucurie, a exulta).
CLIC s.n. (ȚR) Chiot de bucurie. Aud strigare dimineață și clic în amiazăzi. BIBLIA (1688). Etimologie: sl. klikŭ. Vezi și clicui. Cf. haslă.
1) clic n., pl. urĭ (vsl. klikŭ, a. î.) L. V. Strigăt, chiot. V. haslă.
2) clic n., pl. urĭ (rut. klýik, cleĭ de orz). Nord. Mămăligă crudă (V. crint). Trans. Bondă brodată și neblănită [!].
clic1 interj.
clic2 s. n., pl. clícuri