Toate definitiile

CLIRONOMISÍ, clironomisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A moșteni (un bun, un drept). – Din ngr. klironomíso (viit. lui klironomó).

CLIRONOMISÍ vb. v. moşteni.

clironomisésc v. tr. (ngr. klironomó, aor. klironómisa). Mold. Sec. 18-19. Vechĭ. Moștenesc.

clironomisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clironomisésc, imperf. 3 sg. clironomiseá; conj. prez. 3 să clironomiseáscă