Toate definitiile

CLÍSĂ, clise, s. f. 1. Pământ argilos îmbibat cu apă, cu care formează o pastă cleioasă; p. gener. argilă. 2. (Reg.) Pâine nedospită sau necoaptă bine; aliment cleios, fără gust. 3. (Reg.) (Bucată de) slănină. – Din bg. klisa.

CLÍSĂ s. v. argilă.

CLÍSĂ s. v. slănină.

SĂPTĂMÂNA CLÍSEI s. v. cârneleagă, harţi.

clísă (clíse), s. f. – 1. Lut, argilă. – 2. Noroi, mîl. – 3. (Trans.) Slănină. Bg. klisa (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Skok 65). – Der. clisos, adj. (noroios; lipicios, vîscos).

clísă f., pl. e (bg. klisu id., klisav, cleĭos). Argilă, humă. Noroĭ cleĭos. Trans. Slănină.

clísă s. f., g.-d. art. clísei; pl. clíse

CLIȘÁ, clișez, vb. I. Tranz. (Rar) A executa un clișeu (1) în vederea reproducerii lui tipografice. – Din fr. clicher.

CLIȘÁ vb. I. intr. A face un clișeu pentru stereotipie. [P.i. -șez, 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. clicher].

CLIȘÁ vb. intr. a face un clișeu pentru stereotipie. (< fr. clicher)

*clișéz v. tr. (fr. clicher). Stereotipez, întipăresc într´un metal topit o pagină compusă din litere mobile ca să nu maĭ am nevoĭe să maĭ culeg acea pagină vre-odată.

clișá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 clișeáză, 1 pl. clișắm; conj. prez. 3 să clișéze; ger. clișấnd