Toate definitiile
CLOCOTÍCI, clocotici, s. m. Nume dat mai multor specii de plante semiparazite, cu frunzele dințate și cu flori mici, de obicei galbene (Rhinanthus). – Cf. scr. klokocika.
CLOCOTÍCI s. (BOT.) 1. (Rhinanthus alpmus) (reg.) sunătoare. 2. (Staphylea pinnata) clocotiş, (reg.) locotiţă, nucuşoară, coaiele-popii (pl.).
clocotíci s.m. (reg.) 1. bucată de flanelă cu care țăranii își învălesc piciorul până la genunchi. 2. arbust cu flori alburii; locotiță, nucușoară, vonicer, lemn-câinesc, salbă-moale. 3. plantă cu flori galbene și cu pete albăstrii; sunătoare. 4. măcriș de câmp; glojan, corleș, clococean.
clocotícĭ m., pl. tot așa (sîrb. klocòčika). Un copăcel stafilaceŭ al cărŭĭ fruct e o cápsulă membranoasă unflată [!] care sună saŭ „clocotește” cînd o scuturĭ (staphyléa pinnata). O buruĭană scrofulariacee care crește pe la munte (rhinantus [saŭ alectorólophus] alpinus, major și minor).