Toate definitiile

CLOROFÓRM s. n. Compus organic al clorului, lichid incolor, volatil, cu miros caracteristic, întrebuințat în medicină ca narcotic, anestezic etc. – Din fr. chloroforme.

CLOROFÓRM s. (FARM.) triclormetan. (~ul este un narcotic.)

CLOROFÓRM s.n. Lichid volatil incolor, care este un compus organic al clorului și se folosește în medicină. [< fr. chloroforme].

CLOROFÓRM s. n. compus organic al clorului, lichid incolor, volatil, cu miros caracteristic și gust dulceag, folosit în medicină, ca solvent etc.; triclormetan. (< fr. chloroforme)

*clorofórm n. (d. clor și -form din formic, căcĭ cloroformu reprezentă [!] acidu formic în care oxigenu ar fi înlocuit pin [!] clor). Chim. Un lichid incolor oleaginos cu un miros eterat și produs pintr´un [!] amestec de alcool, de clorură de calce [!] și de calce stinsă (CH Cl₃). Cloroformu are proprietatea de a te adormi și de a suspenda complet sensibilitatea și de aceĭa e întrebuințat în chirurgie. Se maĭ numește și metan triclorat. A fost descoperit de chirurgu englez Simpson la 1874.

clorofórm s. n.