Toate definitiile

CLĂCUÍ, clăcuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A clăcăși. – Clacă + suf. -ui.

CLĂCUÍ vb. v. clăcăşi.

clăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăcuiésc, imperf. 3 sg. clăcuiá; conj. prez. 3 să clăcuiáscă