Toate definitiile

CÓBILIȚĂ, cobilițe, s. f. Bucată de lemn curbată, cu toarte, cârlige sau crestături la cele două capete, care se poartă pe umeri și servește la transportarea găleților, a cofelor, a coșurilor etc. ◊ Compus: Cobilița-Ciobanului = numele popular al constelației Lebedei. – Din bg., scr. kobilica.

CÓBILIŢĂ s. (Ban.) coacă, (Mold. şi Bucov.) coromâslă. (~ pentru cărat găleţile.)

CÓBILIŢĂ s. v. căluţ, cobilă, cosaş, libelulă.

cóbiliță f., pl. e (bg. kobilica, dim. d. kobila, ĭapă; vsl. kobylica. V. cobilă. Cp. cu ĭapă). Sud. Coromîslă, părîngă de dus greutățĭ pe umăr atîrnîndu-le de amîndoŭă capetele eĭ. Constelațiunea Casiopeiĭ. Cosaș, lăcustă mică (numită cobeliță în Bucov.).

cóbiliță s. f., g.-d. art. cóbiliței; pl. cóbilițe

CÓBILIŢA s. art. v. lebăda.

Cóbilița-Ciobánului (constelație) s. propriu f.