Toate definitiile

COBORÎ, cobór, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A (se) da jos dintr-un loc ridicat sau dintr-un vehicul. ◊ Expr. (Tranz.) A coborî ochii (sau privirea) = a privi în jos, în pământ (de rușine, de timiditate etc.). ♦ A (se) deplasa în jos, pe o pantă, pe un loc înclinat. ♦ Intranz. A zbura spre pământ, a veni în jos din înălțime. ♦ Intranz. (Despre soare, lună) A apune. ♦ Fig. (Pop.) A renunța la domnie, la tron; a abdica. 2. Intranz. Fig. (Despre întuneric, noapte, ceață etc.) A se lăsa, a cădea; a sosi. 3. Intranz. (Despre coloana de mercur a termometrului, p. ext. despre termometru, temperatură etc.) A scădea (indicând răcirea timpului, atenuarea sau dispariția febrei etc.). 4. Tranz. A schimba înălțimea glasului, trecând la un registru mai profund; a vorbi, a cânta cu glas mai puțin intens, mai scăzut. 5. Intranz. și refl. A-și avea originea, a se trage din... 6. Refl. Fig. A se înjosi. [Var.: pogorî vb. IV.] – Cf. pogorî.

COBORÎ vb. 1. a scoborî, (înv. şi pop.) a scăpăta. (A ~ dealul, treptele, sacul din pod.) 2. a des-cinde, a (se) scoborî, (înv.) a deştinde. (~ din trăsură.) 3. v. trage. 4. v. lăsa. 5. v. apune. 6. v. apleca. 7. v. descinde. 8. v. scădea. 9. a scădea, a slăbi. (Glasul i-a ~ de tot.)

COBORÎ vb. v. abdica, degrada, dezonora, înjosi, ploconi, umili.

A (se) coborî ≠ a (se) înălţa, a (se) urca, a creşte, a se majora, a (se) ridica, a (se) sui

A coborî ≠ a creşte, a (se) sui, a se ridica

cobór, V. scobor.

cobor'î (a ~) vb., ind. prez. 3 coboáră, imperf. 3 sg. coborá, perf. s. 3 sg. cobor'î, 3 pl. coborấră; conj. prez. 3 să coboáre; imper. 2 sg. coboáră; ger. coborấnd; part. coborất