Toate definitiile

cobărluí, pers. 3 sg. cobắrluie, vb. IV (reg.) a prăda, a fura.

COBÂRLUÍ vb. v. căuta, cotrobăi, răscoli, scormoni, scotoci, umbla.

COBÂRLUÍ, cobârluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cotrobăi, a scotoci într-o vizuină, într-un loc ascuns. – Magh. kóborol.