Toate definitiile

COCIÓRVĂ, cociorve, s. f. Unealtă casnică compusă dintr-o placă de metal sau de lemn în formă de triunghi sau de semicerc, fixată la capătul unei cozi lungi, cu care se scoate jarul sau cenușa din cuptorul țărănesc de copt pâine. [Var.: cociórbă s. f.] – Din rus. kocerga, ucr. kocerha.

COCIÓRVĂ s. (reg.) ojog, (Transilv. şi Ban.) drâglu, (prin Transilv.) jeruitor, (Transilv.) piscălău. (~ de scos jarul din cuptorul de pâine.)

cocĭórbă și -rvă f., pl. e (rut. kocérga, pron. și -rha și -rva, de unde, contaminat poate și de kocĭúba, vătrar, s´a făcut cocĭorvă). Vătrar mare de brutărie: sosiră muĭerile cu cocĭorvele aprinse (Sadov. Univ. 18 Dec. 1912). Lopată de amestecat varu´n varniță. Din vorbă în vorbă aŭ ajuns la cocĭorbă, adică „la bătaĭa cu cocĭorba”. – În R. S. cocĭoarbă. În Btș. Dor. cocĭorvéĭ, aĭurea și corcĭoveĭ, n., pl. eĭe, vătrar.

cociórvă s. f., g.-d. art. cociórvei; pl. cociórve

COCIÓRVA s. art. v. gemma, perla.