Toate definitiile

COCOŞEL-DE-CÂMP s. (BOT.; Adonis aestivalis) (reg.) ruscuţă, chimen-câinesc, iarba-cocoşului.

COCOȘÉL, cocoșei, s. m. 1. Diminutiv al lui cocoș (I). ◊ Compus: cocoșel-de-câmp = plantă erbacee cu flori roșii-cărămizii; ruscuță (Adonis aestivalis). 2. (Fam.) Monedă franceză de aur (în valoare de 20 de franci) pe care este gravat un cocoș (I); p. gener. monedă de aur. 3. (Reg.; la pl.) Floricele (de mâncat). – Cocoș + suf. -el.

COCOŞÉL s. v. iris, ruscuţă, stânjen, stân-jenel, toporaş, urlup, violetă, viorea.

COCOŞEI-DE-GRĂDÍNĂ s. pl. v. fierea-pămân-tului, potroacă, ţintaură.

cocoșél m., pl. eĭ. Cocoș mic. Numele maĭ multor plante ranunculacee numite și ruscuță și spînz (adónis). Pl. Floricele, mizilic, grăunțe de păpușoĭ care au explodat la foc și aŭ aspectu unor florĭ albe. – În est cu-.

cocoșél s. m., pl. cocoșéi, art. cocoșéii

cocoșél-de-cấmp (plantă) s. m., pl. cocoșéi-de-cấmp, art. cocoșéii-de-cấmp