Toate definitiile

CODICÍL, codicile, s. n. Act întocmit în formă testamentară prin care se modifică sau se completează conținutul inițial al unui testament. – Din fr. codicille, lat. codicillus.

CODICÍL s. (JUR.) (înv.) catastişel, răvăşel. (~ la un testament.)

CODICÍL s.n. Adaos, îndreptare ulterioară la un testament. [Pl. -le, -luri, (s.m.) -li. / < fr. codicille, cf. lat. codicillus].

CODICÍL s. n. adaos, modificare ulterioară la un testament. (< fr. codicille, lat. codicillus)

*codicíl n., pl. e (lat. codicillus, d. codex, codice). Adaus orĭ schimbare la un testament (vechĭ catastișel orĭ răvășel).

!codicíl s. n., pl. codicíle

CODICÍL s. (JUR.) (înv.) catastişel, răvăşel. (~ la un testament.)

CODICÍL s.n. Adaos, îndreptare ulterioară la un testament. [Pl. -le, -luri, (s.m.) -li. / < fr. codicille, cf. lat. codicillus].

CODICÍL s. n. adaos, modificare ulterioară la un testament. (< fr. codicille, lat. codicillus)

CODICÍL s. (JUR.) (înv.) catastişel, răvăşel. (~ la un testament.)

CODICÍL s.n. Adaos, îndreptare ulterioară la un testament. [Pl. -le, -luri, (s.m.) -li. / < fr. codicille, cf. lat. codicillus].