Toate definitiile

COEXISTÉNȚĂ, coexistențe, s. f. Existența simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene. ◊ Coexistență pașnică = principiu de bază al relațiilor internaționale dintre state cu sisteme sociale diferite, potrivit căruia aceste state se angajează să trăiască în pace și să rezolve litigiile dintre ele fără a apela la forța armată – Din fr. coexistence

COEXISTÉNŢĂ s. v. concomitenţă.

COEXISTÉNȚĂ s.f. Existență simultană a mai multor lucruri, ființe sau fenomene. ◊ Coexistență pașnică = politica bazată pe principiul coexistenței țărilor cu orânduiri sociale diferite, hotărâte să renunțe la folosirea războiului ca mijloc de rezolvare a litigiilor dintre state. [Cf. fr. coexistence].

COEXISTÉNȚĂ s. f. existență simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene. ♦ ~ pașnică = principiu de bază al relațiilor internaționale dintre state cu orânduiri sociale diferite, potrivit căruia acestea se angajează să renunțe la folosirea războiului ca mijloc de rezolvare a problemelor litigioase. (< fr. coexistence)

*coexisténță f., pl. e. Existență simultanee [!].

coexisténță [x pron. gz] s. f., g.-d. art. coexisténței; pl. coexisténțe