Toate definitiile

COLÉCTĂ, colecte, s. f. Acțiunea de a aduna bani sau obiecte date prin contribuție benevolă, în scopul ajutorării cuiva. – Din fr. collecte.

COLÉCTĂ s. v. chetă.

COLÉCTĂ s.f. Strângere de bani (sau de obiecte) prin contribuție benevolă în scopul ajutorării cuiva. [< fr. collecte].

COLÉCTĂ s. f. strângere de bani (sau de obiecte) prin contribuție benevolă în scopul ajutorării cuiva. (< fr. collecte, lat. collecta)

*coléctă f., pl. e (fr. collecte, d. lat. collecta, cotizațiune, care vine d. colligere, a culege). Adunare de banĭ de la unu și de la altu p. binefacere. O rugăcĭune pe care o spune preutu [!] catolic la liturghie.

coléctă s. f., g.-d. art. coléctei; pl. colécte

COLECTÁ, colectez, vb. I. Tranz. 1. A aduna, a strânge la un loc lucruri, bani etc. pentru un anumit scop. 2. (Ieșit din uz) A strânge în mod organizat de la producători diferite produse. 3. (Despre abcese sau răni) A face puroi; a coace. – Din fr. collecter.

COLECTÁ vb. 1. a aduna, a strânge. (~ laptele din sat.) 2. v. coace.

COLECTÁ vb. I. tr. 1. A aduna, a strânge și a depozita materiale, lucruri etc. 2. A aduna de la producători diferite produse pe baza unor contracte încheiate cu aceștia. 3. (Despre un abces, o rană) A face puroi; a coace. [< fr. collecter].

COLECTÁ vb. tr. 1. a aduna și depozita materiale, lucruri etc. 2. a aduna de la producători diferite produse pe baza unor contracte încheiate cu aceștia. 3. (despre un abces, o rană) a face puroi; a coace. (< fr. collecter)

colectá (a ~) vb., ind. prez. 3 colecteáză