Toate definitiile

COMÉRȚ, (rar) comerțuri, s. n. Schimb de produse prin cumpărarea și vânzarea lor; ramură a economiei în cadrul căreia se desfășoară circulația mărfurilor. – Din fr. commerce, lat. commercium.

COMÉRŢ s. negoţ, negustorie, (rar) prăvălie, (înv. şi reg.) sfârnărie, (turcism înv.) pazarlâc. (Se ocupa cu ~ul.)

COMÉRȚ s.n. Schimb de produse prin vânzare și cumpărare. [Pl. -țuri. / < lat. commercium, cf. fr. commerce, it. commercio].

comérț (comérțuri), s. m. – Schimb de produse prin cumpărare și vînzare. – Var. (înv.) comerciu. Lat. commercium, în parte prin it. commerzio sau cu pronunțarea germ. (sec. XVIII). – Der. comercia (var. comersa), vb. (a face comerț); comercial, adj., din fr. commercial; comercializa, vb. (a pune în vînzare), din fr. commercialiser; comerciant, s. m., din fr. comerçant.

COMÉRȚ s. n. schimb de produse prin vânzare – cumpărare; ramură a economiei în cadrul căreia se desfășoară circulația mărfurilor. ♦ cameră de ~ = asociație legal constituită în vederea promovării schimburilor comerciale; ~ electronic = comerț făcut prin Internet. (< fr. commerce, lat. commercium, it. commercio)

*comerciŭ n. (lat. commercium, d. con-, împreună, și merx, mercis, marfă. V. mercantil, marchidan, ĭarmaroc). Negoț, schimb de marfă și de banĭ. Negustorime: comerciu se plînge. Cameră de comerciŭ, corp de comercianțĭ care informează guvernu despre chestiunile comerciale. – Ob., dar nu maĭ bine, comerț, pl. urĭ (germ. kommerz). V. trafic.

!comérț s. n