Toate definitiile
COMPLÉX, -Ă, complecși, -xe, adj., s. n. 1. Adj. Format din mai multe părți; care îmbrățișează, care întrunește în sine mai multe laturi sau elemente diferite. ♦ (Mat.) Număr complex = număr alcătuit prin însumarea unui număr real cu un număr imaginar. 2. S. n. Întreg, unitate formată din mai multe părți, din mai multe elemente; sistem care întrunește în sine mai multe laturi, care îmbrățișează mai multe domenii; combinare, asociere într-un tot a mai multor fenomene, stări de lucruri etc. ♦ Ansamblu de construcții, de unități industriale sau comerciale etc. cu funcții deosebite, grupate teritorial, care alcătuiesc un tot unitar servind aceluiași scop. ♦ Complex sportiv = bază sportivă special amenajată pentru practicarea mai multor ramuri de sport. 3. S. n. Ansamblu de tendințe inconștiente formate în copilărie pe baza anumitor relații familiale și sociale, care determină comportarea ulterioară a persoanei. ♦ Complex de inferioritate = sentiment de neîncredere în forțele proprii, care se formează de obicei în copilărie, uneori în legătură cu o deficiență fizică sau psihică. (Psih.) Complexul lui Oedip = atașament erotic al copilului față de părintele de sex opus. – Din fr. complexe, lat. complexus.
COMPLÉX adj., s. 1. adj. multilateral, plurivalent, polivalent, (livr.) plural, (rar) plurilateral, polilateral. (Aspecte ~ ale unei probleme.) 2. s. multitudine. (Un ~ de factori.)
Complex ≠ simplu, elementar
COMPLÉX s.n. 1. Întreg, unitate compusă din mai multe elemente sau părți. ♦ (Constr.) Îmbrăcăminte de etanșare, formată din mai multe straturi izolate. ◊ (Geol.) Complex de strate = succesiune de strate diferite din punct de vedere litologic. 2. (Med.) Idei latente, amintiri refulate care provoacă tulburări neurocerebrale. ◊ Complex de inferioritate = stare psihică în care cineva se simte inferior, persecutat. [Pl. -exe. / < fr. complexus].
COMPLÉX, -Ă adj. Format din mai multe elemente (variate) care alcătuiesc un tot; cu mai multe idei, elemente, unități etc. [Pl. -ecși, -exe. / < lat. complexus, cf. fr. complexe].
COMPLÉX, -Ă I. adj. format din mai multe părți; care întrunește mai multe idei, elemente, unități etc. ◊ (mat.) număr ~ = număr format prin însumarea unui număr real cu unul imaginar. II. s. n. 1. întreg format din mai multe elemente. 2. ansamblu de unități (comerciale, industriale, sportive). 3. (constr.) îmbrăcăminte de etanșare din mai multe straturi izolate. 4. (med.) ansamblu de reprezentări și amintiri cu o puternică valoare sau semnificație afectivă. ♦ ~ de inferioritate = sentiment de neîncredere în forțele proprii. (< fr. complexe, lat. complexus)
*compléx, -ă adj. (lat. com-plexus. V. per-plex). Care cuprinde maĭ multe lucrurĭ: ideĭe complexă. Gram. Care e modificat de un complement: subĭect complex. Aritm. Număr complex, compus din unitățĭ de diferite speciĭ. S. n., pl. e și urĭ. Complexitate.
compléx1 adj. m., pl. complécși; f. compléxă, pl. compléxe
compléx2 (tendință de comportare) s. n., pl. compléxe
compléx3(construcție) s. n., pl. compléxuri
COMPLÉX adj., s. 1. adj. multilateral, plurivalent, polivalent, (livr.) plural, (rar) plurilateral, polilateral. (Aspecte ~ ale unei probleme.) 2. s. multitudine. (Un ~ de factori.)
COMPLÉX, -Ă I. adj. format din mai multe părți; care întrunește mai multe idei, elemente, unități etc. ◊ (mat.) număr ~ = număr format prin însumarea unui număr real cu unul imaginar. II. s. n. 1. întreg format din mai multe elemente. 2. ansamblu de unități (comerciale, industriale, sportive). 3. (constr.) îmbrăcăminte de etanșare din mai multe straturi izolate. 4. (med.) ansamblu de reprezentări și amintiri cu o puternică valoare sau semnificație afectivă. ♦ ~ de inferioritate = sentiment de neîncredere în forțele proprii. (< fr. complexe, lat. complexus)
*compléx, -ă adj. (lat. com-plexus. V. per-plex). Care cuprinde maĭ multe lucrurĭ: ideĭe complexă. Gram. Care e modificat de un complement: subĭect complex. Aritm. Număr complex, compus din unitățĭ de diferite speciĭ. S. n., pl. e și urĭ. Complexitate.