Toate definitiile

CONCREȚIONÁRE s. f. 1. Operație de transformare, printr-un tratament, termic, a unui conglomerat de pulberi de metale, metaloizi etc. într-un corp solid. 2. Formare a concrețiunilor. [Pr.: -ți-o-] – V. concreționa.

CONCREŢIONÁRE s. v. sinterizare.

CONCREȚIONÁRE s.f. Operație de transformare printr-un tratament termic a unui conglomerat de pulberi de metale, de metaloizi sau de compuși organici într-un corp solid. ♦ (Geol.) Formare de concrețiuni. [< concreționa].

CONCREȚIONÁRE s. f. sintetizare. (< concreționa)

concreționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. concreționắrii