Toate definitiile

CONCUBINÁJ, concubinaje, s. n. Conviețuire a unui bărbat cu o femeie fără îndeplinirea formelor legale de căsătorie; căsătorie nelegitimă. – Din fr. concubinage.

CONCUBINÁJ s. (înv.) ţiitorie. (Trăiesc în ~.)

CONCUBINÁJ s.n. Conviețuire nelegitimă între două persoane de sex opus. [< fr. concubinage].

CONCUBINAJ s. n. conviețuire nelegitimă între două persoane de sex opus. (< fr. concubinage)

*concubináj n., pl. e (fr. concubinage). Traĭ fără cununie între un bărbat și o femeĭe.

concubináj s. n., pl. concubináje