Toate definitiile

CONFIÁ, confiez, vb. I. (Rar) 1. Tranz. A încredința cuiva ceva, a lăsa ceva în grija cuiva. 2. Refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [Pr.: -fi-a-] – Din fr. confier.

CONFIÁ vb. v. confesa, da, declara, destăi-nui, dezvălui, divulga, împărtăşi, încre-dinţa, înmâna, întinde, lăsa, mărturisi, preda, remite, revela, spovedi, spune, transmite.

CONFIÁ vb. I. (Franțuzism) 1. tr. A mărturisi, a destăinui. 2. refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. confier, cf. lat. confidere – a avea încredere].

CONFIÁ¹ vb. I. tr. a încredința cuiva un secret, o taină. II. refl. a se încrede în cineva; a se destăinui. (< fr. confier)

CONFIÁ² vb. tr. a impregna (fructe) cu un sirop de zahăr, a zaharisi. (după fr. confier)

*confiéz v. tr. (fr. confier). Barb. Încredințez, mărturisesc (un secret). Predaŭ (un obĭect).

confiá (a ~) (livr.) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 confiáză, 1 pl. confiém (-fi-em); conj. prez. 3 să confiéze; ger. confiínd (-fi-ind)