Toate definitiile

CONFIGURÁȚIE, configurații, s. f. Formă exterioară a unui lucru; înfățișare. ♦ Totalitatea relațiilor dintre părțile unui sistem sau dintre mai multe sisteme de aceeași categorie. – Din fr. configuration, lat. configuratio.

CONFIGURÁŢIE s. 1. aspect, conformaţie, fizionomie, formă, înfăţişare, profil, structură, (rar) făptură. (~ unui continent.) 2. v. relief.

CONFIGURÁȚIE s.f. Înfățișare, formă exterioară a unui lucru. ♦ Totalitatea relațiilor dintre mai multe sisteme sau dintre părțile unui sistem. [Gen. -iei. / cf. fr. configuration, lat. configuratio].

CONFIGURÁȚIE s. f. 1. formă exterioară a unui lucru; înfățișare, aspect. ◊ totalitatea relațiilor dintre mai multe sisteme sau dintre părțile unui sistem. 2. așezare spațială a constituenților unui atom sau ai unei molecule. 3. (astr.) conjuncție a planetelor. (< fr. configuration, lat. configuratio)

*configurațiúne f. (lat. configurátio, -ónis). Formă exterioară, aspect: configurațiunea pămîntuluĭ. – Ob. -áție.

configuráție (-ți-e) s. f., art. configuráția (-ți-a), g.-d. art. configuráției; pl. configuráții, art. configuráțiile (-ți-i-)