Toate definitiile

CONJECTÚRĂ, conjecturi, s. f. Părere bazată pe ipoteze sau pe presupuneri; prezumție, supoziție. – Din fr. conjecture, lat. conjectura.

CONJECTÚRĂ s. v. ipoteză, presupunere, prezumţie, supoziţie.

CONJECTÚRĂ s.f. Prezumție, supoziție, părere întemeiată pe presupuneri, pe probabilități, pe aparențe. [< fr. conjecture].

CONJECTÚRĂ s. f. simplă supoziție, care nu a primit încă nici o confirmare; ipoteză, presupunere. (< fr. conjecture, lat. coniectura)

*conjectúră f., pl. ĭ (lat. conjectura, d. conjícere, a arunca împreună, a combina, a bănui. V. trec, obĭect, injecțiune). Banuĭală [!], presupunere.

conjectúră (supoziție) s. f., g.-d. art. conjectúrii; pl. conjectúri

CONJECTURÁ, conjecturez, vb. I. Tranz. A judeca după aparențe, a face o conjectură. – Din fr. conjecturer.

CONJECTURÁ vb. I. tr. A judeca după aparență, a face o conjectură. / < fr. conjecturer].

CONJECTURÁ vb. tr. a judeca după aparență, prin conjectură. (< fr. conjecturer)

*conjecturéz v. tr. (lat. conjecturare). Presupun, bănuĭesc.

conjecturá (a ~) vb., ind. prez. 3 conjectureáză

Definitii conjectură
Sinonime conjectură
Antonime conjectură