Toate definitiile

CONJURÁȚIE, conjurații, s. f. Conspirație, complot. [Var.: conjurațiúne s. f.] – Din fr. conjuration, lat. conjuratio, -onis.

CONJURÁŢIE s. v. complot.

CONJURÁȚIE s.f. (Rar) Conspirație, complot. [Gen. -iei, var. conjurațiune s.f. / cf. lat. coniuratio, fr. conjuration].

CONJURÁȚIE s. f. complot. (< fr. conjuration, lat. coniuratio)

*conjurațiúne f. (lat. conjuratio, -ónis). Conspirațiune, complot. Farmece, lucrurĭ magice. Rugăcĭune insistentă și umilă. – Și -áție.

conjuráție (-ți-e) s. f., art. conjuráția (-ți-a), g.-d. art. conjuráției; pl. conjuráții, art. conjuráțiile (-ți-i-)