Toate definitiile

CONSIMȚĂMẤNT, consimțăminte, consimțămínte s. n. Încuviințare, aprobare, asentiment. ♦ Adeziune nesilită, aderare de bunăvoie la ceva. [Var.: (rar) consimțimấnt s. n.] – Consimți + suf. -ământ (după fr. consentement).

CONSIMŢĂMÂNT s. 1. v. încuviinţare. 2. adeziune. (Şi-a dat ~ul.) 3. v. agrement.

CONSIMȚĂMÂNT s.n. Încuviințare, aprobare. [Var. consimțimânt s.n. / < consimți, după fr. consentement].

CONSIMȚĂMÂ'NT s. n. încuviințare, aprobare; asentiment. (după fr. consentement)

*consentimént n., pl. e (con- și sentiment; fr. consentement). Asentiment, aprobare. – Fals consimțimînt [!].

líber consimțămấnt adj. + s. n.

consimțămấnt s. n., pl. consimțămínte