Toate definitiile

CONSOÁRTĂ, consoarte, s. f. (Fam.) Soție, nevastă. – Din lat. consors, -tis, (influențat de soartă).

CONSOÁRTĂ s. v. nevastă, soţie.

CONSOÁRTĂ s.f. (Fam.) Soție, nevastă. [< lat. consors].

CONSOÁRTĂ s. f. soție, nevastă. (< lat. consors)

*consoártă f., pl. e (fr. consorte, d. lat. consors, -órtis, din con-, împreună, și sors, sortis, soartă). De multe orĭ iron. Soție, nevastă: s´a certat cu consoarta. – Și masc. Principe consort, soțu uneĭ regine domnitoare.

consoártă (fam.) s. f., g.-d. art. consoártei; pl. consoárte