Toate definitiile

CONSOLÁRE, consolări, s. f. Acțiunea de a (se) consola și rezultatul ei; mângâiere, împăcare, alinare (sufletească), consolație. – V. consola.

CONSOLÁRE s. alinare, îmbărbătare, încurajare, mângâiere, (înv.) consolaţie, parigorie, (fig.) balsam, refugiu. (Şi-a găsit ~ în muncă.)

CONSOLÁRE s.f. Acțiunea de a (se) consola și rezultatul ei; mângâiere, împăcare, alinare, consolație. [< consola].

consoláre s. f., g.-d. art. consolắrii; pl. consolắri