Toate definitiile

CONSOLIDÁ, consolidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face sau a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări, a se închega. 2. Tranz. A mări (prin diferite operații, lucrări etc.) capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic; a (se) întări. – Din fr. consolider, lat. consolidare.

CONSOLIDÁ vb. 1. (CONSTR.) a (se) întări, (pop.) a (se) înţepeni, (înv. şi reg.) a (se) tocmi. (S-a ~ fundaţia unui imobil.) 2. v. întări. 3. a se întări, a se stabiliza. (Situaţia lor s-a ~.) 4. a întări, (înv.) a statornici. (Aceasta i-a ~ faima.)

CONSOLIDÁ vb. I. tr., refl. A face sau a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări. ◊ A consolida datoria publică = a converti o datorie publică pe termen scurt într-o datorie pe termen lung. [< fr. consolider, cf. it., lat. consolidare].

CONSOLIDÁ vb. I. tr., refl. a face, a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări, a (se) închega. II. tr. a mări capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic. (< fr. consolider, lat. consolidare)

*consolidéz v. tr. (lat. consólido, -áre). Fac sólid, întăresc: a consolida o casă. Fig. Fac durabil, întăresc: a consolida un guvern. Fin. Asigur un fond p. plata uneĭ datoriĭ publice.

consolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 consolideáză